Cautand prin desisurile mai mult sau mai putin obiective ale Internetului, nu am gasit (pana in acest moment) nici un raspuns, care sa-mi satisfaca exigentele, la intrebarea: ce este Black Metal-ul?
Acoperind o paleta foarte “vasta” de definitii, acest stil muzical este prezentat, intr-o majoritate absolut descurajanta, ca si:
- curent muzical de coloratura satanica
- curent muzical ce frizeaza ridicolul / absurdul
- curent muzical ce promoveaza intoarcerea (violenta) la vechile religii pre-crestine (de obicei de coloratura nordic-scandinava)
In alta ordine de idei, cele mai multe dintre sit-urile de profil se “limiteaza” in a oferi recenzii de discuri, biografii de trupe sau produse specifice genului: tricouri, bratari, etc… Incercand sa aflu ceva mai concret, am facut “greseala” sa accesez diverse forumuri sau chat-uri “specializate”. De ce “greseala”? Pentru ca, in marea lor majoritate, membrii (infantili) acestor comunitati virtuale, ascunzandu-se (cu succes!) in spatele atotputernicului anonimat, lanseaza doar patetice provocari “sinistre” de tipul: “Da foc bisericii din cartierul tau!”, “Moarte crestinismului!” sau “Fuck Jesus Christ!”.
Vazand aceasta masa de mediocritate, mi-am soptit (realmente) in barba: singura diferenta dintre fanii lui Britney Spears si acesti vajnici luptatori din atotputernica armata a lui Satan sau Odin este tipul de apa folosit pentru spalarea creierului…
Ceea ce m-a atras la acest stil de muzica a fost, in primul rand, elitismul sau. L-am privit intotdeauna ca pe o provocare (si) intelectuala, ca pe un curent capabil sa dea nastere unei aristocratii intelectuale, elitiste.
In ciuda tuturor argumentelor pe care le-am putut avea (sa renunt la mai astepta ceva de la acest curent!), raman la parerea ca Black Metal-ul are in el insusi un potential enorm care, folosit cum trebuie, poate da nastere a ceea ce este intr-adevar important: o noua aristocratie intelectuala europeana, ne-crestina.
Negasind un sit, un forum, un blog, care sa puna in discutie, intr-un mod matur, argumentat, pasnic, elitist, Black Metal-ul, m-am gandit sa creez eu un astfel da spatiu. Un spatiu care, prin intermediul catorva evidente (nu vreau sa le spun reguli ) simple, normale, se poate transforma intr-o Agora a dezbaterilor, ideilor, cunoasterii.
Nu MOARTE CRESTINISMULUI! ci MOARTE CRETINISMULUI!
Cu respect, Taake
Lanternativa
Salve, mersi pentru informaţie (LLRnR here) şi salutări iniţiativei tale!
Din păcate, e în natura lucrurilor ca toate lucrurile elitiste (dacă vrei să le numeşti aşa), precum cultura black metal (a mi se scuza, rog, propriul elitism pentru această denominaţie) să ajungă a fi trecute prin sita viziunii unor persoane mai mult sau mai puţin neavenite.
Şi uite aici începe reala dilemă – cine este neavenit and who are we to judge who has the right to give something his or her own interpretation? Dificil de stabilit; plus că trebuie mult bun-simţ în dotare pentru aşa ceva.
După cum zburdă imaginaţia şi cunoştinţele fiecăruia, se poate vorbi despre black metal ca despre o aglomerare nearmonioasă de zdrăngăneli, despre rituri tr00 and n3kr0-satanikk, despre ideologie NS, despre ridicol, despre venerarea unor fetişuri, despre revenirea la păgînism… şi lista rămîne deschisă.
Dar să-i lăsăm pe tr00-z cu ale lor şi hai să vedem ce reuşesc totuşi să stoarcă din acest concept şi nişte cunoscători mai „copţi” ai genului.
Welcome to the extreme blogosphere!
Ai dreptate. A interpreta un lucru, o situatie, este (si va fi) intotdeauna o problema de subiectiviate. Ceea ce eu vad nu este (si) ceea ce altii vad. E logic si normal sa fie asa, mai ales ca aici nu lucram cu structuri materiale (daca eu vad ca obiectul din fata mea este o masa, iar tu zici ca este un caine, inseamna ca unul dintre noi sigur are o problema) ci cu structuri (referinte) culturale care pot suporta, fara pericolul de a se altera, o infinitate de interpretari. Cine sunt eu sa judec? Sunt o fiinta vie care are acest drept, iar judecata (nu intr-un sens negativ!) pe care eu o “arunc” asupra realitatii poarta in ea bagajul meu cultural personal… De aceea imi rezerv dreptul de a selecta doar ceea ce corespunde-raspunde propriei mele viziuni despre lume etc… fara insa a refuza de a ma imbogati cu noi viziuni, pareri, interpretari, greseli, provocari.
mature, argumentate
Si, ca sa ma intorc la subiect, acest blog poarta, in insasi structura lui, propria mea viziune despre aceasta “provocare” post-moderna a Black Metal-ului pe care o ofer si altora (viziunea) asteptand ca boomerang-ul aruncat sa se intoarca patat de sangele informatiei
eu am totusi o problema cu “elitismul”. mi se pare un lucru destul de nepotrivit cand vine vorba despre muzica. totul se rezuma la gusturi pana la urma. ceea ce-mi repugna e inchistarea, rezumarea la un singur gen muzical (in cazul de fata, black metal). asta presupune elitismul in black metal, proclamarea unei unice “supreme nordic art”?
Nu. Eu personal, ascult o sumedenie de stiluri muzicale: de la medievala pana la baroc 2, de la contemporana (Alfred Schnittke si Arvo Part) pana la folclor “neprelucrat” (cantat de babe etc…), de la jazz (scandinav dar si italian) pana la experimentala, industriala, psytrance etc… Bun. Ideea cu “elitismul” se rezuma la gusturi. Perfect adevarat. Inchistarea naste doar monstri, asa cum se vede, si cum am mai spus deja, si in cadrul BM. O gramada de pustani tr00 si kvult care, ca mai batranii lor frati hyppie (si ma explic mai jos ), cred ca totul se rezuma la bere, dat din cap si injurat crestinismul. Ceea ce incerc sa fac este sa arat ca acest stil muzical este unul care poate oferi o cale, o filosofie, o imagine creativa, alternativa, care sa nasca intrebari (mitologie, folclor, intoarcerea la natura, mesaje pe care nu le gasesti asa usor in mainstream) nu exclusive (de tipul sau-sau) ci inclusive (si-si). De aici pornesc cu ideea de elita (in special intelectuala): oameni care nu se multumesc sa adune 120.000 de mp3-uri in iPod-ul lor ci, prin ceea ce asculta (selectiv, informat, analizat) sa mearga dincolo de un simplu dat din cap (sau din alte parti ale corpului) si sa caute sa INTELEAGA!
si cred ca intelegi de ce…
Am facut referinta la hyppie deoarece, in acea perioada (tatal meu si mama sunt fosti hyppie inraiti ardeleni) multi habar nu aveau de altceva decat de sex, droguri si alcool. E ok si asta dar mai opreste-te un pic si mai asculta si tu un vers din Jethro Tull, Nosferatu, Ash Ra Tempel sau Il Paese dei Balocchi (doar cateva exemple).
[Eu personal nu ascult mp3-uri muzicale decat cu o singura exceptie: daca sunt rip de pe caseta audio care nu a fost niciodata reeditata CD.]
“Supreme nordic art”? Am pus intrebarea asta pe blog… Ce avem noi de-a face cu nordul scandinav? Avem propriile noastre traditii, obiceiuri, credinte. Pe astea ar trebui sa le valorizam (in muzica, in acest caz) si nu niste practici (aproape) total straine noua. Dar cati sunt cei care citesc Simeon Florea Marian (a fost preot asa ca piei! ar zice un tr00 fan BM) sau Artur Gorovei?
Am un gust amar in gura, dragul meu Hippogryph
Elitism in muzica? De ce nu? Ma gandesc doar la Toru Takemitsu si orchestra imperiala a curtii Japoniei Gagaku…
Respect
Errata: …care sa nasca intrebari (referitoare la mitologie, folclor, intoarcerea la natura…
Ai absoluta dreptate. Iar una dintre cele mai imbecile reactii ale fanului tr00 kvlt e de a respinge orice traditie populara romaneasca atunci cand observa si cea mai mica trasatura ce i-ar putea aduce aminte de crestinism.
Elita intelectuala trebuie sa devina mai intai intelectuala pentru a ajunge elita. Daca te uiti la o mare majoritate a blackerilor, singurul lucru care iti sare in ochi e hedonismul vulgar si de genul drept-in-fata. De la fiecare concert ma intorc tot mai dezamagit, gandindu-ma ca diferenta intre manelisti, hip-hop-eri si ai nostri tr00 blackeri e intensitatea si ritmul zdranganelii.
Rad cu lacrimi (le tristetii):
“gandindu-ma ca diferenta intre manelisti, hip-hop-eri si ai nostri tr00 blackeri e intensitatea si ritmul zdranganelii.”… Am fost la concerte black si in Scandinavia (atot-laudata de odinistii nostri), si nu putine, si pot sa-ti spun ca 99% din blackerii lor sunt exact la fel ca si ai nostri…
Adica cu aceeasi atitudine de macho/latin(northern)-lover batus, betiv si badaran?
Apropos … bun venit in blogroll-ul meu
Tot ce ai zis + inca cateva: daca ai o fatza mai mediteraneana, risti sa o iei pe cocoasha.
Badarani?! Oh, Doamne… Ca sa parafrazez un amic de-al meu, as zice:
“Daca prostii ar putea zbura, concertele de BM ar fi aeroporturi”
Multumesc si bine te-am gasit si eu in al meu!
P.S. Amicul se referea la Facultatea de Teologie.
Aici, in Romania, e mai usoara faza cu fata mediteraneana. Cand apar blackerii de prin sudul tarii, nimeni nu zice nimic. Dar e amuzant cand apare cate un mulatru la concertele de black sau ungurii